Postări

DOUĂ FAȚETE ALE BĂTRÂNEȚII

Imagine
Vreau să vă prezint cele două fețe ale aceleiași monezi: bătrânețea. Nu scriu asta pentru că vreau aplauze sau vorbe de apreciere, cine mă cunoaște știe ce suflet am sau cât de ticăloasă pot să fiu, iar autoironia e la ea acasă și nu m-am ferit niciodată să șterg cu mine pe jos sau să ascund vreo parte urâtă din mine. Vreau să vă povestesc o întâmplare de ieri și una de azi. Necenzurat și fără floricele. Concluziile le trageți voi, eu voi avea doar una.  1 Ca un background pentru prima întâmplare de ieri, vreau să vă spun că am vreo două  poze în telefon cu rahaturi de câini înșirați pe mijlocul trotuarelor din tot cartierul. De ce? Pentru că am vrut să-mi arăt nemulțumirea față de stăpânii de câini care nu-i pot trage pe un petic de iarbă să-și facă nevoile și mă silesc pe mine să le duc norocul pe talpă până acasă. Ai un câine, ai o responsabilitate, mai sunt și rare excepții când câinele este mai mic de un an sau mai... needucabil. Să ne înțelegem: am câine, pe Rony care are aproape
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

13 vs. 31

Imagine
     Era o raritate faptul că mă trezisem singură și cu câteva ore înainte să vină mamaia să tragă de mine să mă scol. În dimineața aceea n-aveam să-l mai aud nici pe tataia pe hol cum îi reproșa lu' mamaia:  „Se mai scoală copchila asta? O mai trezești? E 11!   N-are școală azi?”      Chiar nu aveam școală. Era duminică. Era nouă și ceva și abia așteptam să văd de ce surprize aveam parte în ziua aceea. Făceam 13 ani. Era un număr norocos în familie. Și mama și mamaia erau născute pe 13 dar în luni diferite. Cele mai frumoase momente ale zilei erau acelea când primeai cadouri. Eu visam la multe, dar știam că nu ne permitem. Eram ofticată, într-adevăr când mai vedeam la alții ce-mi doream și eu, dar i-am zis odată lu' mama că vreau și eu un telefon (pe care l-am primit un an mai târziu, odată cu buletinul, un Alcatel gri... Doamne, cât m-am mai bucurat!) și am încetat să mai cer când vedeam că toată lumea se supăra pe mine și mă refuza. Am sărit din pat, m-am dezechilibrat, m-am
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

P.S. TE-AM IUBIT! DAR NU M-AM PRICEPUT POATE SĂ-ȚI ARĂT ȘI CUM...

     Dragule, cred că te simți cu adevărat bărbat în momentele astea, ținând cont că tu ai pus punct, parcă ți s-a mai reîntregit ego-ul ăla fărâmat de atâtea certuri cu mine. Oricum aveam o bănuială că așa o să arate finalul, cu mine în prim plan, FEMEIA CARE NU A ȘTIUT SĂ FIE FEMEIE și nu a știut cum să se comporte într-o relație. Aruncă pe mine tot. Tot ce-i vinovat. Tot ce mă face vinovată. Lasă lumea să creadă că eu am dat de gard cu tot. Dacă asta te face să te simți mai bine și te scoate basma curată.      Îmi asum și tot ce ai greșit tu. Poate fata! Duce fata! Tot ce vrei! Reușește fata! Tot ce vrei! Tu asta nu ai vrut să vezi în mine! Că pot! Tu asta n-ai știut să-mi zici niciodată: că pot! Pentru tine balanța a atârnat numai în partea defectelor mele. Nu știu dacă mi-ai zis vreodată de ce calități de-ale mele ești mândru. Ai știut să mă critici pentru fiecare defect în parte, încât am ajuns să cred într-adevăr că așa de praf sunt, cum mă vezi tu și că nu mă pot schimba de
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Primul meu strigăt te-a făcut fericită. Pentru restul să mă ierți mama...

Imagine
Sunt o norocoasă că sunt copilul ei. Care chiar dacă mă apropii de 24 de ani, pentru ea tot 4000 de grame și 52 de centimetri am. 47 de primăveri, a 13-a zi din primăvară. 47 de zâmbete.  47 de lacrimi. 47 de supărări. 47 de sacrificii. 47 de speranțe.  O singură ființă. O singură femeie. O mamă. A mea. Un univers. Al meu.   E femeia care a schimbat cursul a mai mult de 47 de întâmplări destinate hazardului.  E femeia care a acceptat loviturile destinului fără să se plângă.  E femeia care sfidează trecerea timpului. E superlativul altruismului, curajului, încrederii, loialității, iubirii, sincerității, sensibilității, respectului, înțelegerii și puterii de a accepta.  E femeia care a știut să fie și mamă și tată și prietenă.  Îi mulțumesc pentru mâna pe obraz atunci când visam urât. Îi mulțumesc pentru cartofii rași la gât și șosetele cu oțet când aveam gripă. Îi mulțumesc pentru primul brad de Crăciun, pentru primul ou și primul iepuraș de ciocolată de Paște. Îi m
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

”Singura mea ocupație a fost să urmăresc o fericire absolută la care credeam că pot ajunge cu ajutorul femeilor; nu există ceva mai iluzoriu.”

Imagine
       Ei bine, nu știu tot despre iubire, doar despre cea care am dăruit-o, vorbesc de ce frânturi din ea am avut parte de la alții. Sau poate n-au fost frânturi și n-am știut eu. Sau n-am vrut să cred. Nu știu nimic despre bărbați, doar câte puțin din fiecare ce mi-a călcat pragul inimii. Sau cei care mi-au călcat nervii. În orice caz, dragilor, sunteți și rari, dar și de duzină. Și eu sunt o femeie de duzină, dar citesc. Și nu numai pe Radu F. Constantinescu.        Mi-a fost dat săptămâna trecută să cer o recomandare de carte unei prietene, și mă bucur că am făcut-o. Am citit o carte care m-a șocat, m-a făcut să înțeleg, mai degrabă să accept ceea ce până acum erau doar întrebări cu răspunsuri bine date în care nu prea voiam să cred. Nu sunt persoana care citește o carte din nevoia de a se identifica cu personajele, în nevoia disperată de a se înțelege pe sine însuși. Citesc pentru că în ele regăsesc oameni, gesturi, fapte și întâmplări de când lumea. Oameni care au înțeles ce s
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

CEAS

Imagine
Mai ai 12 zile. 2013, arată-mi că se poate. Vreau să-mi arăți, pentru 2014 drumurile drepte sau ce greșeli să repet. Ce iau cu mine din ce-am trăit cu tine, sau ce te însoțește în noaptea de 31. Care dintre oamenii pentru care am plâns să rămână și care dintre oamenii care m-au făcut să râd să plece. Sau invers?  S ă-mi arăți cum mi-ar sta mai bine. Îmbrăcată-n indiferență și zâmbete sau cu același șal de naivitate pe umeri.  Roșu nu am cum să nu port. Pentru că sunt repetentă-n alegeri dar eminentă-n a iubi. Și totuși, poate îi dai un pont lui 2014 ce să iubesc de data asta. Ploaia sau soarele. Că după ploaie răsare soarele, dar când strălucește mai joacă feste să se-ascundă după nori.  2 014, împletește-mi visele și fă-le realitate, sau aruncă-le la gunoi.  Spală-mi mințile, dar lasă-mi tu acolo ce amintiri crezi că-și onorează locul.  Fă-mă mai curajoasă și arată-mi la ce ar trebui să sper.  Dă-mi lucruri pentru care merită să mă consum și lucruri care să mă întregească.  D
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

CONTRACOST

Imagine
Plătesc cu câte-un nod în gât fiecare sărut de-al tău, la sfârșitul fiecărui așternut șifonat.  Plătesc cu câte-un gând plin de spaimă fiecare îmbrățișare de-a ta. Gândul că iar o să-mi aluneci dintre brațe. Sau că urmează să aluneci în brațele alteia. Plătesc cu o îndoială fiecare răspuns de-al tău la o întrebare de-a mea. Plătesc cu câte-un dor fiecare zâmbet aruncat din tocul ușii când părăsești încăperea, lăsându-ți parfumul în urmă. Plătesc atingerile tale cu o amăgire că ele vor fi numai ale mele într-o zi.  Plătesc fiecare privire de-a ta jucăușă dată la apus cu absența ei în ziua ce urmează. Plătesc cu câte-o lacrimă fiecare dimineață în care tu te trezești fără numele meu în gând. Pentru mine numele tău ține loc de <”bună” dimineața>. Plătesc cu câte-un țipăt mut, astupat în piept de fiecare dată când îți aud un ton al vocii tale la capătul celălalt al firului.  Plătesc cu propriile-mi minți când te zăresc pe undeva. Plătesc cu o tresărire când vorbește cineva
Un comentariu
Citiți mai multe