Primul meu strigăt te-a făcut fericită. Pentru restul să mă ierți mama...
Sunt o norocoasă că sunt copilul ei. Care chiar dacă mă apropii de 24 de ani, pentru ea tot 4000 de grame și 52 de centimetri am. 47 de primăveri, a 13-a zi din primăvară. 47 de zâmbete. 47 de lacrimi. 47 de supărări. 47 de sacrificii. 47 de speranțe. O singură ființă. O singură femeie. O mamă. A mea. Un univers. Al meu. E femeia care a schimbat cursul a mai mult de 47 de întâmplări destinate hazardului. E femeia care a acceptat loviturile destinului fără să se plângă. E femeia care sfidează trecerea timpului. E superlativul altruismului, curajului, încrederii, loialității, iubirii, sincerității, sensibilității, respectului, înțelegerii și puterii de a accepta. E femeia care a știut să fie și mamă și tată și prietenă. Îi mulțumesc pentru mâna pe obraz atunci când visam urât. Îi mulțumesc pentru cartofii rași la gât și șosetele cu oțet când aveam gripă. Îi mulțumesc pentru primul brad de Crăciun, pentru primul ou și primul iepuraș de ciocolată de Paște. Îi m