”Singura mea ocupație a fost să urmăresc o fericire absolută la care credeam că pot ajunge cu ajutorul femeilor; nu există ceva mai iluzoriu.”
Ei bine, nu știu tot despre iubire, doar despre cea care am dăruit-o, vorbesc de ce frânturi din ea am avut parte de la alții. Sau poate n-au fost frânturi și n-am știut eu. Sau n-am vrut să cred. Nu știu nimic despre bărbați, doar câte puțin din fiecare ce mi-a călcat pragul inimii. Sau cei care mi-au călcat nervii. În orice caz, dragilor, sunteți și rari, dar și de duzină. Și eu sunt o femeie de duzină, dar citesc. Și nu numai pe Radu F. Constantinescu. Mi-a fost dat săptămâna trecută să cer o recomandare de carte unei prietene, și mă bucur că am făcut-o. Am citit o carte care m-a șocat, m-a făcut să înțeleg, mai degrabă să accept ceea ce până acum erau doar întrebări cu răspunsuri bine date în care nu prea voiam să cred. Nu sunt persoana care citește o carte din nevoia de a se identifica cu personajele, în nevoia disperată de a se înțelege pe sine însuși. Citesc pentru că în ele regăsesc oameni, gesturi, fapte și întâmplări de când lumea. Oameni care au înțeles ce s