Primul meu strigăt te-a făcut fericită. Pentru restul să mă ierți mama...

Sunt o norocoasă că sunt copilul ei. Care chiar dacă mă apropii de 24 de ani, pentru ea tot 4000 de grame și 52 de centimetri am.
47 de primăveri, a 13-a zi din primăvară.
47 de zâmbete. 
47 de lacrimi.
47 de supărări.
47 de sacrificii.
47 de speranțe. 
O singură ființă. O singură femeie. O mamă. A mea. Un univers. Al meu.  
E femeia care a schimbat cursul a mai mult de 47 de întâmplări destinate hazardului. 
E femeia care a acceptat loviturile destinului fără să se plângă. 
E femeia care sfidează trecerea timpului.
E superlativul altruismului, curajului, încrederii, loialității, iubirii, sincerității, sensibilității, respectului, înțelegerii și puterii de a accepta. 
E femeia care a știut să fie și mamă și tată și prietenă. 
Îi mulțumesc pentru mâna pe obraz atunci când visam urât. Îi mulțumesc pentru cartofii rași la gât și șosetele cu oțet când aveam gripă. Îi mulțumesc pentru primul brad de Crăciun, pentru primul ou și primul iepuraș de ciocolată de Paște. Îi mulțumesc pentru  primul ghiozdan. Îi mulțumesc pentru primul parfum, primul rimel, primul sutien și prima pereche de pantofi. Îi mulțumesc pentru prima vizită la ginecolog. Îi mulțumesc pentru prima cafea băută cu ea și pentru prima țigară fumată în fața ei. Îi mulțumesc pentru faptul că pot să îi spun orice și pentru faptul că îmi acceptă orice. Îi mulțumesc pentru prima caserolă de șnițele și primul borcan de ciorbă pe care le-am luat cu mine în prima săptămână de facultate. Îi mulțumesc pentru lacrimile șterse de pe obraz după despărțirea de băiatul la care țineam. Îi mulțumesc că m-a lăsat să-mi iau întotdeauna propriile decizii. Îi mulțumesc că m-a lăsat să înțeleg singură ce e viața. Îi mulțumesc că m-a iertat de fiecare dată când am dezamăgit-o. Și nu mai știu pentru câte îi mai mulțumesc. Cuvintele sunt prea lipsite de înțeles când încerci cuiva să îi descrii că e totul pentru tine. Îi mai mulțumesc pentru că există. Și pentru că exist și pentru tot ceea ce sunt acum. Și nici nu am cuvinte să îi spun ce i-aș putea dori. LA MULȚI ANI, MAMA! TE IUBESC ENORM!

”Ne avem una pe cealaltă. Restul e zgomot de fundal. 
Ai grijă de inima mea. Am lăsat-o la tine.”

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

DOUĂ FAȚETE ALE BĂTRÂNEȚII

13 vs. 31