CEAS

Mai ai 12 zile. 2013, arată-mi că se poate.
Vreau să-mi arăți, pentru 2014 drumurile drepte sau ce greșeli să repet.
Ce iau cu mine din ce-am trăit cu tine, sau ce te însoțește în noaptea de 31.
Care dintre oamenii pentru care am plâns să rămână și care dintre oamenii care m-au făcut să râd să plece. Sau invers? 
Să-mi arăți cum mi-ar sta mai bine. Îmbrăcată-n indiferență și zâmbete sau cu același șal de naivitate pe umeri. Roșu nu am cum să nu port. Pentru că sunt repetentă-n alegeri dar eminentă-n a iubi. Și totuși, poate îi dai un pont lui 2014 ce să iubesc de data asta. Ploaia sau soarele. Că după ploaie răsare soarele, dar când strălucește mai joacă feste să se-ascundă după nori. 
2014, împletește-mi visele și fă-le realitate, sau aruncă-le la gunoi. 
Spală-mi mințile, dar lasă-mi tu acolo ce amintiri crezi că-și onorează locul. 
Fă-mă mai curajoasă și arată-mi la ce ar trebui să sper. 
Dă-mi lucruri pentru care merită să mă consum și lucruri care să mă întregească. 
Dă-mi brațe care să mă țină, nu brațe printre care să alunec. 
Dă-mi mai multe oportunități și mai puține regrete.
Mai multe atingeri, mai multe îmbrățișări, mai multe săruturi, mai puține saluturi de plecare din ușă. 
Mai mulți oameni ce-mi deschid ușa, puțini care o închid și niciunul care să stea în prag. 
Câți prieteni adevărați atâția dușmani. Ști ce zic. 
Dă-mi să văd părțile pline ale paharelor, nu sticlele golite de una singură. 
Fericire dă-mi cu săptămâna. Nu cu ceasul. Să nu uiți de optimism. Înțelepciunea să o mai menționez? De sănătate nici nu se mai pune problema. 
Mda. Știu. Mai puține pretenții.

2014...PROMITE!